Memoria care ne unește, despre „clopoțelul” limbii române, peste Nistru. Istoria, fără care nu ar fi „Evrika”. File de istorie pentru generațiile actuale de elevi, în plină dezinformare și propagandă.
Patru decenii de existență construiți prin perseverență și 22 de ani de la momentul în care profesorii, elevii și părinții au apărat cu demnitate dreptul de a învăța în limba română – Liceul Evrika.
La cei 37 de ani de activitate, singura instituție cu predare în limba română din raionul Râbnița și una dintre cele opt câte sunt în regiunea transnistreană, Liceul Teoretic „Evrika” din Râbnița înscrie în istoria sa unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa – atacurile declanșate acum 22 de ani în iulie 2004, asupra școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană, când instituțiile de învățământ au fost supuse unor presiuni și acțiuni de forță care au afectat grav dreptul copiilor la educație în limba maternă. Pentru „Evrika”, aceste două repere definesc aceeași istorie:
37 de ani de existență construiți prin perseverență și 22 de ani de la momentul în care profesorii, elevii și părinții au apărat cu demnitate dreptul de a învăța în limba română. Într-un context în care dezinformarea și propaganda continue să influențeze percepțiile asupra trecutului și identității noastre naționale, comunitatea liceului Evrika readuce în atenție mărturii povestite la prima persoană a oamenilor care au trăit acele evenimente, pentru a păstra memoria documentată și istoria bazată pe fapte și experiențe directe.
Din cauza restricțiilor de liberă circulație impuse peste Nistru, jurnaliștii de pe malul drept nu pot avea acces constant pentru a reflecta direct viața și evenimentele Liceului Teoretic „Evrika” din Râbnița. Pentru ca această istorie să nu rămână izolată între bariere administrative și geografice, redacția ELITA TV a realizat, în colaborare cu echipa ziarului școlar al liceului și profesoara Rodica Cojocaru, acest articol, bazat pe mărturiile celor care au scris istoria instituției. Scopul este de a readuce în spațiul public rolul istoric al liceului în apărarea dreptului la educație în limba română și în promovarea valorilor democratice într-o regiune, unde identitatea lingvistică și culturală a fost supusă, de-a lungul anilor, unor numeroase provocări.
Istoria Liceului Teoretic „Evrica” este, în egală măsură, istoria rezistenței prin educație și a luptei pentru dreptul copiilor de a învăța în limba română pe malul stâng al Nistrului. De aproape patru decenii, existența instituției a fost posibilă datorită profesorilor, părinților și elevilor care au refuzat să renunțe la identitatea lor.
Prima filă a acestei istorii a fost scrisă în 1989, când într-o încăpere a grădiniței nr. 13 din Râbnița și-au început studiile 70 de elevi ai Școlii Medii Incomplete Moldovenești. Pentru Veronica Boțan, prima directoare a instituției, acel moment a depășit semnificația unui simplu început de an școlar:
„Ziua de 10 septembrie 1989, când a sunat prima dată clopoțelul, nu a fost începutul anului școlar, ci începutul unui moment istoric, al unei epoci”, mărturisește doamna Boțan. În opinia ei, acel clopoțel ”astăzi este un clopot mare, care sună peste tot și ne arată că avem neam, că suntem un popor și că mergem înainte”.
În 1993 instituția a devenit școală medie, iar din 2003 poartă numele de Liceul Teoretic „Evrika”.
Însă dezvoltarea ei nu a însemnat doar modernizare și performanță, ci și ani de presiuni, relocări și confruntări.
Potrivit administrației liceului, elevii se bucură astăzi de multe facilități: toți învață într-un local, funcționează sistemul de cabinete moderne dotate cu TIC, beneficiază de transport școlar și alimentație gratuită, cantina, bibliotecă, teren de sport, participă în proiecte de infrastructură și educaționale.
”Un mare avantaj pentru liceu a fost deschiderea celor două grupe de preșcolari, unde copiii din familiile vorbitorilor de limba rusă, vin în clasa întâi și învață limba română pentru a-și continua studiile în dreapta Nistrului sau poate și peste hotarele Moldovei”, afirmă Eugenia Halus, directoarea care a condus instituția timp de 35 de ani.
Dânsa amintește, însă, că nu mereu era așa, iar ”istoria liceului s-a scris și se scrie filă cu filă din 1989 până în present”. În vara anului 2004, liceul și-a pierdut sediul, iar procesul educațional a fost întrerupt.
Elevii și profesorii au învățat ani la rând în sedii diferite, iar părinții erau descurajați să-și înscrie copiii la școala românească:
”Profesorii și elevii învățau în localuri diferite, departe de casă, mulți părinți erau „sfătuiți” să-și ia copiii din liceul nostru, și, refuzând, au avut de suferit. Mulți ani, anul de învățământ a început cu întârziere, deoarece nu aveam localul nostru, fiind arestat în iulie 2004. Au fost arestați și ținuți în detenție șapte zile, profesorul Tihovschi Andrei, părinții Catana Alexei, Teut Victor, Crijanovschi Nicolae, Sărăcuță Victor, Stratulat Grigore, Halus Vasile. Primul sunet în acel an a sunat în luna octombrie pe malul Nistrului. Sunt multe de spus, însă este cert că verticalitatea, rezistența și curajul au învins. Astăzi îndemn toată comunitatea liceului să continue procesul educațional cu demnitate, responsabilitate și cu multă dăruire de sine pentru viitorul copiilor neamului nostru.” a ținut să precizeze fosta directoare a Liceului.
Potrivit doamnei Halus în toată istoria liceului este că verticalitatea, rezistența și curajul au învins, iar procesul educațional trebuie să continue.
”Limba română și școala românească au fost apărate cu un preț, pe care generațiile tinere îl cunosc prea puțin”.
Mărturiile oamenilor care au ținut piept confruntărilor din acea perioadă, vorbesc din prima sursă, despre cât de mult valoreaza unitatea de atunci a întregii familii a Liceului ”Evrika”, de la elev la profesor și până la fiecare părinte care au sărit în apărarea școlii din Râbnița.
În acel an, elevii, părinții și corpul didactic caer au venit la primul sunet la început de an școlar, au fost alungați de de milițieni. Iar după toate presiunile, primul sunte a fost dat abia pe 5 octombrie 2024.
Profesoară a claselor primare, Lidia Safonov și-a descris durerea în versurile ”Rugă” către Dunmezeu să se întoarcă cu fața spre Nistru și spre orășelul Râbnița: video aici.
Profesoara Vera Captarenco povestește că profesorii păzeau școala inclusiv noaptea și că a fost lovită în timpul confruntărilor.
”Desfășuram lecții într-un cabinet de la etajul întâi, permanent priveam prin geam și păzeam elevii din clasă. Toți profesorii făceam de serviciu, păzeam școala și noaptea, dormind pe bănci, deci am apărat scoala cum am putut, fiind și lovită de un miliționer.”, spune ea, convinsă că valoarea cea mai importantă rămasă din acea perioadă este încrederea dintre oameni.
”Ușa directorului liceului era puternică…”
Fostul elev Mihai Șiș locuiește azi în Statele Unite ale Americii, atunci fiind elev al clasei al XI-a, a fost dus la Procuratura din Râbnița pentru interogare, își amintește intervenția forțelor de ordine din 2004:
„Țin minte evenimentele de atunci ca pe un film. Într-o zi pe la ora 9:00 au venit 3 ofițeri ruși, transnistreni, supărați la față, și au legat cu lanț poarta de la intrare, iar noi am închis ușa școlii, însă fiind una simplă, ei au deschis-o cu ușurință. Nu țin minte cum am nimerit în cabinetul doamnei directoare Halus Eugenia care avea o ușă destul de puternică. Milițenii timp de o oră au tăiat ușa cu polizorul (n.r: traducere- болгарка), cabinetul se umpluse cu fum și noi 10 oameni: profesori și elevi, am început să ne înădușim, și țin bine minte momentul culminant: după 2 ore ei au reușit să doboare ușa, au trântit-o jos și ne-au evacuat pe toți, însă profesorii au avut probleme mai serioase, ei au fost reținuți. Necătând la aceste evenimente, știu că și acum învățați într-o grădiniță arendată, fiind finanțați de Statul Republica Moldova, mulți bani. Ei arată cât de mult iubesc școala moldovenească și tot ce ține de limba română, or copiii sunt nevoiți să învețe în local închiriat.”
Pentru el, existența liceului demonstrează că limba română și școala românească au fost apărate cu un preț pe care generațiile tinere îl cunosc prea puțin.
Și părinții au făcut parte din această rezistență. Bunăoară, potrivit lui Vadim Ursachi, fost președinte al comitetului părintesc, drumul ales „nu era deloc ușor”, însă părinții știau pentru ce luptă.
Un alt părinte Nicolae Crijanovschi își amintește că a fost arestat timp de șapte zile după ce a venit să apere liceul, considerând că aceasta Crijanovschi Nicolae povestește: „În iulie 2004 eram la muncă în dreapta Nistrului, când ne-a telefonat Doamna Halus și ne-a spus să venim în oraș că școala este în pericol și trebuie de apărat. Când am ajuns la liceu erau profesori, părinți și am fost arestați, luați la miliție, însă neavând învinuiri, ne-au dus la procuratură și peste trei zile pe uni i-au eliberat, iar pe noi ne-au ținut în arest șapte zile, dar a fost datoria față de copiii care învățau în limba maternă.”
La 37 de ani de la înființare, „Evrika” înseamnă mai mult decât o instituție de învățământ. Este locul în care limba română a fost apărată prin educație, iar identitatea s-a păstrat prin perseverență, susțin elevii liceului:
Pentru absolventa Mihaela Cojocaru, aceasta este cea mai importantă moștenire a liceului:
„Istoricul liceului este un argument vizibil că loialitatea față de valorile neamului, curajul și speranța într-un viitor mai bun sunt pietrele fundamentale în educația tinerelor generații…Promoția mea a prins perioada de o relativă pace între autoritățile locale și activitatea liceului. Lecțiile de limbă română mereu aveau la bază mândria pentru parcursul cultural al poporului nostru. Lecțiile de istorie ne relevau adevărul ascuns de cruzimea timpului despre reziliența și puterea pe care au avut-o strămoșii noștri. Lecțiile de educație muzicală perindau motivele tradiționale în tinerele minți asigurându-se că nu vor fi uitate. Aceste lecții nu au fost uitate nici în timpul studiilor în România, când până și profesorii au fost uimiți de spiritul patriotic cultivat în partea stângă a Nistrului. Un profesor mi-a recunoscut că elevii veniți din școlile din Regiunea Transnistreană cunosc Istoria Românilor mai bine decât Românii”, mărtursește Mihaela.
„Este important ca noi, aceștia mici, încă mult timp să onorăm memoria celora care s-au dedicat neamului și limbii române aici, în Rîbnița”, consideră Șpilichina Anghelina, elevă în clasa a VI-a.
Absolventa 2026, Sandu Cristina se arată mândră, că deși cu multe provocări, cel mai important rămâne că localnicii pot studia în limba română: „În cazul liceului nostru poate nu avem totul ce ne dorim. Important este că acum avem prestanță, că noi putem studia în limba română, că avem imnul liceului, compus de profesoara de muzică, avem emblemă, avem multe… și acestea sunt lucruri foarte prețioase și importante pentru orice om, care dorește să învețe în limba maternă. M-am convins că este prestigios să fii absolvent al Liceului Teoretic „Evrika, iar oportunitatea cunoașterii istoriei adevărate, ne învață să gândim critic în formularea unei decizii corecte.”
Vocile din acest articol vin cu amintiri și opinii diverse despre rolul instituției în promovarea limbii română în Regiunea Tranansistreană a Republicii Moldova, dar ce le unește este convingerea că istoria Liceului „Evrika” nu aparține doar unei școli, ea este parte din memoria comunității românești din stânga Nistrului și reprezintă dovada că dreptul la educație în limba maternă a fost apărat prin solidaritate, sacrificiu și credința că limba română rămâne fundamentul identității și al demnității unei comunități.
În prezent la Liceul ”Evrika” din Râbnița studiază 200 de elevi de pe ambele maluri ale Nistrului. În regiunea transnistreană a Republicii Moldova activează opt instituții cu predare în limba română. Potrivit Biroului politici de reintegrare (BPR), pentru prima dată în ultimii 15 ani, numărul total al copiilor care își fac studiile în aceste școli a depășit cifra de 2000 de elevi. Această creștere, deși lentă, confirmă faptul că părinții continuă să-și orienteze copiii spre instituțiile unde procesul educațional se desfășoară în limba română, cu aplicarea programelor școlare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, care oferă perspective reale de viitor. Totodată, această tendință este și mai valoroasă în contextul general al declinului demografic și al scăderii constante a numărului de copii din întreaga regiune transnistreană a Republicii Moldova.
”În pofida acestor tendințe pozitive, instituțiile se confruntă cu probleme majore. Cinci dintre cele opt școli își desfășoară activitatea în spații închiriate, improprii procesului educațional, neadaptate standardelor moderne și insuficiente pentru a asigura dezvoltarea firească a copiilor. Această situație este rezultatul presiunilor artificiale și obstacolelor create de către Tiraspol, care împiedică restituirea sediilor proprii sau oferirea altora potrivite și constrânge elevii și profesorii să activeze în condiții nepotrivite.”, precizează BPR.
Autoritățile de la Chișinău informează, că vicepremierul pentru Reintegrare Valeriu Chiveri, a solicitat oficial administrației de la Tiraspol ca toate școlile cu predare în așa-numita „limbă moldovenească” (cu grafie chirilică) din regiunea transnistreană să treacă la predarea în limba română (cu grafie latină) începând cu data de 1 septembrie 2026. (infografic: sursa BPR)
Propunerea lansată în cadrul negocierilor în formatul „1+1” desfășurate la Tiraspol, a fost, însă respinsă de reprezentantul regiunii separatiste, Vitalii Ignatiev, care a argumentat că decizia aparține populației locale și invocând retorica păstrării „limbii moldovenești” cu alfabet chirilic.
La 14 iulie, s-au împlinit 22 de ani de la declanșarea celei mai agresive campanii de intimidare împotriva școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană, din partea regimului de la Tiraspol.
Școlile au fost închise și sigilate, iar unele dintre ele au fost devastate. Materialul didactic, mobilierul și cărțile au fost distruse. Profesorii, elevii și părinții au fost supuși presiunilor și intimidărilor, iar dreptul copiilor la educație a fost grav încălcat.
În fața acestor abuzuri, comunitățile școlare au dat dovadă de un curaj remarcabil, apărând dreptul copiilor de a învăța în limba română.
„Aceste evenimente au reprezentat și un moment de cotitură pentru Asociația Promo-LEX. În contextul crizei școlilor din 2004, Asociația Promo-LEX și-a extins activitatea în regiunea transnistreană, asumându-și misiunea de a documenta încălcările drepturilor omului, de a oferi asistență juridică victimelor și de a apăra drepturile persoanelor afectate de abuzurile administrației de facto”, a declarant Ion Manole, Director Executiv al Asociației Promo-LEX.
Asociația Promo-LEX a reprezentat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului trei dintre aceste instituții de învățământ:
Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Tighina, Liceul Teoretic „Evrika” din Râbnița și Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. Potrivit juriștilor asociației, Rusia continuă să se eschiveze de la plata despăgubirilor școlilor cu predare în limba română din Transnistria, chiar dacă CEDO a constatat încă în 2012 încălcarea dreptului la educație (Art. 2 Protocolul nr. 1) și a stabilit responsabilitatea Federației Ruse.
Cazul se află în continuare sub procedura de monitorizare avansată a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.
În regiune funcționează 8 instituții cu predare în 
limba română subordonate direct Ministerului Educației de la Chișinău:
- Liceul Teoretic „Lucian Blaga” – Tiraspol
- Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” – Bender
- Liceul Teoretic „Ion Creangă” – Coșnita (cu filiale)
- Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” – Grigoriopol (evacuat și activând în Doroțcaia)
- Liceul Teoretic „Evrika” – Rîbnița,
- Gimnaziul Rochi,
- Gimnaziul Corjova,
- Gimnaziul nr. 2 – Tighina (Bender).
infografic Elita TV:
datele Ministerul Educației
Angela Zaharova, Rodica Cojocaru, echipa redacției ziarului Liceului ”Evrika”, or. Râbnița, pentru Elita TV.