Poveste: Elena, finansistă de profesie s-a refugiat din Odesa la Soroca, unde face voluntariat. /”Війна навчила нас знову жити в Молдові”
versiune în limba română:
Femeile refugiate din Ucraina își oferă sprijin reciproc prin intermediul diferitor programe, inclusiv de voluntariat. ”De aici, peste Nistru se vede țara mea. Iat-o Ucraina, dar nu o poți ajunge…” Detalii, în reportajul ELITA TV. (Video)
RĂZBOIUL I-A ÎNVĂȚAT SĂ-ȘI REIA VIAȚA DE LA CAPĂT:
Elena Boțul este printre primii ucraineni care s-au retras la Soroca, din calea războiului din Ucraina, provocat de Federația Rusă. A ales Soroca fiindcă aici s-a născut și a crescut până a emigra în țara vecină:
”Războiul ne-a învățat să trăim din nou în Moldova. La început am întâmpinat o mulțime de dificultăți, cum ar fi dificultăți psihologice. Ne-a fost foarte greu să ne împăcăm cu faptul că ne-am părăsit casele și am învățat să trăim din nou.”, spune ea.
A ales să nu mizeze pe ajutoarele umanitare, ci să se angajeze și chiar să se implice în susținerea altor ucrainence care s-au refugiat la noi inclusiv cu copiii. Elena s-a implicat activ și în proiectul „Sprijin femeilor refugiate și fetelor supraviețuitoare a violenței în bază de gen”, implementat de Centrul de Resurse pentru Tineri și Femei „DACIA” din Soroca, unde timp de mai multe luni au ajutat femeile refugiate și pe copiii lor.
”Am ajuns în Soroca în a doua zi de război, era 25 februarie. Și prima ce am început imediat să facem cu fiica noastră, era voluntariat. Am început să-i ajutăm pe toți ucrainenii pentru că noi înșine am trăit această situație.”, povestește Elena.
Stela Babici, președinta CRTF Dacia, povestește că anume aElena a pus umărul la conectarea proiectului cu femei ucrainence temporar strămutate la în raion:
”Noi și ne am străduit ca activitățile să le desfășurăm în limba vorbită de femei în limba ucraineană, atât în comunicarea cu copiii, cât și cu mamele. În cadrul proiectului am avut angajată o femeie refugiata care a ajutat ca comunicarea noastră și informarea femeilor refugiate din comunitate să fie mai ușoară. Elena a fost acea persoană care a contribuit de a atrage femeile în activitățile și acțiunile noastre. Interesul acestor femei de a participa la activitățile noastre a fost unul destul de mare.” a precizat președinta Centrului „DACIA” din Soroca, pentru ELITA TV.
Irina Codru este o mămică a doi copii și s-a refugiată la Soroca. femeia spune că grație programului a reușit să se conecteze mai ușor la comunitatea gazdă: ”Pot spune că nivelul de adaptare socială între copii a crescut, pentru că fiul meu a mers în clasa I. În același timp, a învățat să interacționeze cu un grup de copii care aveau vârste diferite, fiecare avea nevoile lui, dar au mers cu mare plăcere în această tabără.”
De fapt Soroca a devenit o a doua casă pentru sute de familii din Ucraina. Unele au revenit deja la baștină, altele și-au continuat refugiul în țările Uniunii Europene. Cei care rîmân la Soroca spun că aici se simt mai în siguranță, iar totodată țara lor se vede ca în palmă.
”Faptul că suntem în orașul Soroca este situat pe malul minunatului Nistru, iar peste râu se află Ucraina – acest lucru face posibil să simți cel puțin dintr-o privire, că nu ești departe de casa ta”, ne spune Elena privind Ucraina de peste Nistru.
Deși aici s-a născut, Soroca îi este și casă, Elena ne-a spus că speră să revină la Odesa, acolo unde familia ei va fi întreagă și se va bucura de pace, la fel ca toți ucrainenii. 123 de familii strămutate din Ucraina sunt în prezent la Soroca. Totodată este vorba de 15 elevi și alți 5 copii, care frecventează grădinița.
versiune în limba ucraineană: ВІЙНА НАВЧИЛА ЇХ ПОЧАТИ ЖИТТЯ ЗНОВУ.
Жінки-біженки в Україні пропонують взаємну підтримку через різноманітні програми, включно з волонтерством. «Звідси, через Дністер, видно мою країну. Ось Україна, а до неї не дотягнешся…» Подробиці в сюжеті ELITA TV. (відео)
Олена Боцул – серед перших українців, які відступили до Сорок, подалі від війни в Україні, спровокованої Російською Федерацією. Олена фінансист за фахом, волонтер, тимчасово переселена з Одеси до м. Сороки. Вона обрав Сороки, тому що тут народився і виріс, поки не емігрував до сусідньої країни:
«Війна навчила нас знову жити в Молдові. На початку я зіткнувся з багатьма труднощами, наприклад, психологічними. Нам було дуже важко змиритися з тим, що ми покинули свої домівки і навчилися жити заново», – каже вона.
Вона вирішила не покладатися на гуманітарну допомогу, а залучатися і навіть брати участь у підтримці інших українських жінок, які знайшли у нас притулок, у тому числі їхніх дітей.
«Я приїхав у Сороки на другий день війни, це було 25 лютого. І перше, чим ми одразу почали займатися з донечкою, це волонтерство. Ми почали допомагати всім українцям, бо самі пережили цю ситуацію», – каже Олена.
Також Олена брала активну участь у проекті «Підтримка жінок та дівчат-біженок, які постраждали від гендерно зумовленого насильства», який реалізовував Ресурсний центр для молоді та жінок «DACIA» з Сорок, де протягом кількох місяців допомагали жінкам та дітям-біженцям
Стела Бабічі, президент Ресурсного центру для молоді та жінок «DACIA» з м. Сорок: ”Зацікавленість цих жінок брати участь у наших заходах була досить високою. Тому ми намагалися проводити заходи українською мовою, якою розмовляють жінки, як і у спілкуванні з дітьми. Тому в рамках проекту ми працевлаштували жінку-біженку, яка допомогла полегшити наше спілкування та інформування жінок-біженок у громаді. Вона була тією людиною, яка допомогла залучити жінок до нашої діяльності та акцій”
Ірина Кодру – мати двох дітей, переховалася в Сороках. Жінка каже, що завдяки програмі їй легше налагодити зв’язок із приймаючою громадою:
«Можу сказати, підвищився рівень соціальної адаптації дітей, тому що син пішов у перший клас. Паралельно навчився спілкуватися з групою дітей різного віку, у кожного були свої потреби, але вони з великим задоволенням ходили в цей табір”
Фактично Сороки стали другою домівкою для сотень родин з України. Дехто вже повернувся на батьківщину, інші знайшли свій притулок у країнах Європейського Союзу, але є й сім’ї, які вирішили залишитися з нами, особливо тому, що тут почуваються безпечніше, а в той же час їхня країна близько як на долоні.
«Те, що ми в місті Сороки розташоване на березі чудового Дністра, а за річкою Україна – це дає змогу хоча б з першого погляду відчути, що ти недалеко від рідного дому» – розповідає Олена, дивлячись на Україну з-за Дністра.
Незважаючи на те, що вона народилася тут, Сороки також є її домом, Олена розповіла нам, що сподівається повернутися в Одесу, де її сім’я буде цілісною і матиме спокій, як і всі українці. Зараз у Сороках перебувають 123 родини переселенців з України. Одночасно садочок навчається 15 учнів та ще 5 дітей.